Sf. Anton de Padova, ocrotitorul tuturor

Toată lumea îl cunoaşte pe Sfântul Anton şi vorbeşte de binefacerile ce el le împarte tuturor acelora care aleargă la dânsul. Recunoaşte, de asemenea, că puterea acestui sfânt întrece adesea aşteptările evlavioşilor care îşi pun încrederea în el. Faima de Făcător de minuni ce o avea, încă trăind pe pământ, i se cuvine şi azi, şi creştinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele măreţe ale oraşelor cât şi în modestele bisericuţe de la sate. Icoana lui, prezentă în casele creştine, străjuieşte de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe întreg cuprinsul pământului.

Ce stim despre Sf. Anton?
Sfântul Anton de Padova a primit la botez numele de Ferdinand; el nu este de loc din Padova - Italia, ci s-a născut la Lisabona - Portugalia, probabil în ziua de 15 august a anului 1195.
Îi spunem "de Padova" pentru ca in ziua de 13 iunie, Anton se afla la mănăstirea Camposanpietro, din afara oraşului si simţindu-se foarte rău, a cerut să fie adus în Padova. Aşezat pe un car cu fân este transportat cu deosebită atenţie, dar, ajunşi la Arcela, o altă mănăstire, la 1 km de oraş, Anton îi roagă să oprească, mai priveşte o dată oraşul, îl binecuvântează iar, şi închide ochii. Peste cîteva momente, cete de copii alergau pe străzile oraşului vestind cu bucuria nevinovată a copilăriei: «A murit Sfîntul! A murit Sfîntul!». Clopotele tuturor bisericilor din oraş s-au întîlnit într-o solemnă cântare de triumf, de recunoştinţă, de nemărginită durere. O tradiţie spune că, în aceleaşi momente, şi clopotele din Lisabona, fără a fi trase de cineva, au început să sune, cutremurînd inimile, care au simţit că Ferdinand al lor a ajuns pe culmea de la hotarul dintre pămînt şi cer.
A facut mii si mii de minuni atat in timpul vietii sale, cat si dupa plecarea sa la Domnul, de aceea nu este de mirare ca este cinstit atat de crestinii din riturile occidentale si orientale, cat si de unii necrestini (unele denominatiuni evreiesti, musulmane si cateva triburi din Africa Centrala) care au aflat de trecerea pe care o are in fata Celui Preainalt. A obtinut de la Domnul vindecarea multor bolnavi, recuperarea lucrurilor pierdute sau furate si chiar invierea unor raposati. Astfel, multe necazuri au fost indepartate prin puterea rugaciunii sale.