Biserica din comuna Ostra, Bucovina

Comuna Ostra este o localitate din sudul Bucovinei, situata in bazinul hidrografic al paraului Suha, intr-o depresiune a Muntilor Stanisoarei. Este cunoscuta pentru exploatarile miniere care reprezentau un pilon al economiei din zona si care s-au dezvoltat in secolul al XIX-lea, odata cu activităţile de exploatare de cupru si barita ale lui Julius Kalita. Pana la 1918, a fost localitate de frontiera cu Moldova, iar mai tarziu, cu Romania.
Urme ale crestinismului in regiune dateaza din timpuri stravechi. Intr-un document din 25 aprilie 1475, Ştefan cel Mare certifică dreptul Mănăstirii Humor de a folosi: „un munte, anume Ostra, si slatina de la Ostra, care, acest munte si cu slatina, au fost demult ale lor"
În anul 1488 Ştefan cel Mare construieşte mănăstirea Voroneţ (26 mai - 14 septembrie 1488) şi prima moşie cu care o înzestrează este un sat: „...Ştilbicani, la Topliţa Rece, pe Suha Mare, Şi Suha Mare de la gură pînă la obîrşie şi cu toate izvoarele, anume Răroaia şi Ostra şi Negrileasa şi cu toate izvoarele câte cad în ele, şi cu poienile şi cu făneţile..." care a fost cumpărat de Ştefan cel Mare cu 160 de zloţi tătăreşti şi făcut danie mănăstirii Voroneţ. Documentul, scris în Suceava, este datat 17 august 1488.
Datele recensământului din 1774 arată că la Ostra exista un preot numit Chirilă. În 1775, în Ostra existau 2 preoţi pentru 83 de familii. Construcţia bisericii din Ostra începe în 1889 şi este finalizată în 1890 cu plan treflat, construită din lemn de brad cu trei turle, îmbrăcată la exterior cu scândură, cu o suprefaţă de 144 m² şi o înălţime de 4 m. Biserica exista si astazi, fiind locas de cult si inchinare pentru crestinii de rit oriental si latin din localitate. In fotografiile de mai jos sunt surprinse imagini reprezentand cladirea bisericii din exterior, cat si oficierea Sfintei Liturghii de rit latin, cu impartasirea credinciosilor cu Preasfantul Trup si Preasfantul Sange al Mantuitorului.

Crezul niceo-constantinopolitan (versiunea florentina*)

Credo in unum Deum,

Patrem omnipoténtem,

Factórem cæli et terræ,

Visibílium ómnium et invisibílium.

Et in unum Dóminum Iesum Christum,

Fílium Dei Unigénitum,

Et ex Patre natum ante ómnia sæcula.

Deum de Deo, lumen de lúmine, Deum verum de Deo vero,

Génitum, non factum, consubstantiálem Patri:

Per quem ómnia facta sunt.

Qui propter nos hómines et propter nostram salútem

Descéndit de cælis.

Et incarnátus est de Spíritu Sancto

Ex María Vírgine, et homo factus est.

Crucifíxus étiam pro nobis sub Póntio Piláto;

Passus, et sepúltus est,

Et resurréxit tértia die, secúndum Scriptúras,

Et ascéndit in cælum, sedet ad déxteram Patris.

Et íterum ventúrus est cum glória,

Iudicáre vivos et mórtuos,

Cuius regni non erit finis.

Et in Spíritum Sanctum, Dóminum et vivificántem:

Qui ex Patre per Filium procédit.

Qui cum Patre et Fílio simul adorátur et conglorificátur:

Qui locútus est per prophétas.

Et unam, sanctam, cathólicam et apostólicam Ecclésiam.

Confíteor unum baptísma in remissiónem peccatorum.

Et expecto resurrectionem mortuorum,

Et vitam ventúri sæculi. Amen!

*Versiunea florentina a crezului niceo-constantinopolitan este cea acceptata in aceeasi masura de reprezentantii ritului latin si a celui bizantin la Conciliul de la Florenta din 1439. In aceasta versiune se vorbeste despre purcederea Duhului Sfant "de la Tatal prin Fiul"( per Filium/dia tou Hyiou).

Sf. Anton de Padova, ocrotitorul tuturor

Toată lumea îl cunoaşte pe Sfântul Anton şi vorbeşte de binefacerile ce el le împarte tuturor acelora care aleargă la dânsul. Recunoaşte, de asemenea, că puterea acestui sfânt întrece adesea aşteptările evlavioşilor care îşi pun încrederea în el. Faima de Făcător de minuni ce o avea, încă trăind pe pământ, i se cuvine şi azi, şi creştinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele măreţe ale oraşelor cât şi în modestele bisericuţe de la sate. Icoana lui, prezentă în casele creştine, străjuieşte de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe întreg cuprinsul pământului.

Ce stim despre Sf. Anton?
Sfântul Anton de Padova a primit la botez numele de Ferdinand; el nu este de loc din Padova - Italia, ci s-a născut la Lisabona - Portugalia, probabil în ziua de 15 august a anului 1195.
Îi spunem "de Padova" pentru ca in ziua de 13 iunie, Anton se afla la mănăstirea Camposanpietro, din afara oraşului si simţindu-se foarte rău, a cerut să fie adus în Padova. Aşezat pe un car cu fân este transportat cu deosebită atenţie, dar, ajunşi la Arcela, o altă mănăstire, la 1 km de oraş, Anton îi roagă să oprească, mai priveşte o dată oraşul, îl binecuvântează iar, şi închide ochii. Peste cîteva momente, cete de copii alergau pe străzile oraşului vestind cu bucuria nevinovată a copilăriei: «A murit Sfîntul! A murit Sfîntul!». Clopotele tuturor bisericilor din oraş s-au întîlnit într-o solemnă cântare de triumf, de recunoştinţă, de nemărginită durere. O tradiţie spune că, în aceleaşi momente, şi clopotele din Lisabona, fără a fi trase de cineva, au început să sune, cutremurînd inimile, care au simţit că Ferdinand al lor a ajuns pe culmea de la hotarul dintre pămînt şi cer.
A facut mii si mii de minuni atat in timpul vietii sale, cat si dupa plecarea sa la Domnul, de aceea nu este de mirare ca este cinstit atat de crestinii din riturile occidentale si orientale, cat si de unii necrestini (unele denominatiuni evreiesti, musulmane si cateva triburi din Africa Centrala) care au aflat de trecerea pe care o are in fata Celui Preainalt. A obtinut de la Domnul vindecarea multor bolnavi, recuperarea lucrurilor pierdute sau furate si chiar invierea unor raposati. Astfel, multe necazuri au fost indepartate prin puterea rugaciunii sale.

Regulile de aur ale vietii

Regulile de aur ale vietii

(St. Hildegardis Bingensis*)

1. Relatia cat mai stransa cu Dumnezeu: comportament placut lui Dumnezeu, rugaciune, post (“postul curateste sufletul”).

2. Selectia corecta a mancarii si bauturii: "Hrana voastra sa va fie leacul vostru".
3. Folosirea fortelor de vindecare din natura: "In toata creatia, in copaci, plante, animale, pasari si pesti, si chiar in pietrele pretioase, sunt ascunse forte subtile, cu putere de vindecare, pe care omul nu le poate cunoaste fara ca ele sa ii fie revelate de Dumnezeu".
4. Ritmul potrivit in privinta somnului si al miscarii: "Caci atunci cand omul doarme, maduva lui se odihneste si se intaresc oasele, sangele, se creeaza muschi noi, se unesc membrele si se inmulteste mintea (ratiunea) si cunoasterea".
5. Un raport echilibrat intre lucru si odihna ("ora et labora"). Raportul adecvat intre lucru si meditatie ajuta la recastigarea puterii pierdute datorita stresului.

6. Curatirea corpului de otravuri si toxine: "Atunci cand lichidele din corp isi pastreaza echilibrul, omul este sanatos. De indata ce raportul dintre ele se schimba, omul se imbolnaveste".

*St. Hildegardis Bingensis sau Hildegard von Bingen (1098 - 1179) a fost o călugăriţă benedictină la Disibodenberg, devenită ulterior stareţă, care s-a ocupat de discipline diferite ca: religie, medicină, biologie şi muzică. I-a fost greu în acele vremuri să se remarce în cercetare, dar a reuşit, cîştigînd aprecierea credincioşilor care credeau în viziunile ei. Călugăriţa a scris şi reţete şi sfaturi de sănătate. Hildegard spune că omul este în mod natural sănătos, dar, prin modul de hrănire şi de trai, se poate îmbolnăvi. Pentru a ne păstra sănătatea, ea ne-a transmis şase reguli de aur: o alimentaţie corectă, întoarcerea în natură, o proporţie echilibrată între somn, muncă şi mişcare, detoxifierea organismului. Peste toate acestea se adaugă curăţirea sufletească prin credinţă. „Sufletul este, pentru corp, ceea ce sucul vieţii din măduva copacului este pentru un copac şi puterea sufletului îşi creează forma precum copacul îşi creează forma lui“, spunea această femeie acum 1.000 de ani. Deşi nu a fost niciodată canonizată, ci doar beatificată, stareţa a fost numită de credincioşi „Sfînta Hildegard din Bingen“, sau Sibila Rinului.